Impresii? O recoltă bogată de povești și emoții (2)

JUDEȚUL TELEORMAN.

MIERCURI 3 IULIE 2019. Am parcurs 55 km până la Roșiorii de Vede l-am cunoscut pe domnul Ion Lazăr, un fermier cultivator de cereale, trecut de 60 de ani, care înainte de a începe interviul a vrut să încerce tractorul ARBOS cu care venisem. Cu aliura omului experimentat a spus doar “merge bine!” Mi-a plăcut mesajul lansat de el tinerilor despre agricultură. L-am înregistrat și îl veți vedea în emisiunea ROMÂNIA VĂZUTĂ DIN TRACTOR. Noaptea ne-am petrecut-o în Roșiorii de Vede, la pensiunea “La Dorilă”, undeva la marginea orașului, lângă o pădure. Seara, cu ultimele puteri urmăream impactul postărilor, răspuneam mesajelor.

La doar câteva zile de traseu, postările noastre au sensibilizat comunitatea din on-line. Am primit zeci de mesaje de încurajare și felicitare, dar printre ele a sosit și o rugăminte din partea unei tinere absolvente de Consultanță și Management  în Agricultură la Facultatea de Agronomie din Craiova. Carmen Stanciu ne ruga să o primim ca voluntar, măcar pentru o zi în echipa noastră și desigur că i-am făcut această bucurie. Ne-am cunoscut a doua zi, la prima oră și ne-a însoțit în călătoria noastră o zi și o noapte. Știu că a fost o experiență inedită, că a rămas cu amintiri frumoase. Trebuie să spun că în final Panait i-a împletit părul și ei, sunt gesturi de simpatie pe care nu am cum să le uit.

JOI 4 IULIE 2019. A doua zi l-am cunoscut pe primarul localității Măldăieni, care știe să managerieze o fermă și mă gândesc că la fel de bine manageriază și o comună, însă spunea că nu prea vede oportunitățile de dezvoltare a zonei în care se află. Nu vede, nu sunt, nu știe sau nu poate. În atare situație, mulți au plecat să muncească în străinătate, iar cei care au rămas lucrează, mare parte dintre ei în agricultură. Tot aici am făcut cunoștință cu Liviu Dincă, consultant agricol privat care spunea că expertiza pe are o oferă vine din Marea Britanie sau chiar Statele Unite.  O discuție interesantă pentru care merită să urmăriți materialul pe care îl vom posta pe canalul de YouTube Jurnal Agricol De Călătorie.

Deși nu aveam în program să ajungem în Alexandria, pentru faptul că l-am cunoscut la telefon pe Adrian Cristea, președintele AGROSTAR al filialei Teleorman, care propusese două subiecte interesante, am plecat spre municipiul reședință de județ. Împreună cu el am ajuns la Eremia și Maria Stanciu, cultivatori de tomate înscriși în programul – tomate românești. Eram curioasă să văd cât de curate și gustoase sunt roșiile finanțate și cu bani de la buget. Am plecat la drum cu ochiul iscoditor al consumatorului. De altfel, nu am început interviul până nu am gustat roșiile. Și m-a cucerit. Soiul roze, cu care fermierul face cele mai bune vânzări a fost extraordinar. La finalul interviului ne-am răcorit la umbra unei sălcii cu apă rece și dulceață de caise făcută de doamna Maria. Carmen, noua noastră prietenă a avut parte de o ședință foto realizată de Romi (Romulus Drăghici). La plecare am primit o lădiță de roșii din care am mâncat toți membrii echipei, câteva zile. Și pentru că lângă roșii merge foarte bine o brânză bună, Adrian Cristea a oprit pe drum la poarta unei case de unde a luat două calupuri mari de brânză. Roșiile și brânza au întregit cina noastră pregătită în acea seară de Carmen și Panait, care au încins un grătar în parcul din Alexandria. În aceeași seară, Claudiu a trecut prin Alexandria pe la părinți și a venit cu trei tăvi mari cu plăcinte de mere, brânză și dovleac, plus o pungă cu porumb fiert, toate gătite de mama lui.

Ne-am cazat cu sprijinul Consiliului Județean Teleorman la Hotel Red Confort (o locație nouă, curată și elegantă), Adrian Cristea a plecat acasă, dar a revenit la hotel mai târziu cu un mare cocoș, curățat, numai bun de ciorbă. Sunt gesturi pe care oamenii le-au făcut pentru noi de drag, nu din obligație și le mulțumesc tare mult. Așa se traduce cuvântul ospitalitate și constat că la sate modernismul nu a omorât acest sentiment. E o speranță că fibra poporului român rămâne vie, că în esență suntem niște oameni buni, cumsecade, cu sufletul deschis. Am rămas cu acest sentiment, pentru că a dominat întregul traseu. Noaptea am dormit în aceeași cameră cu Raluca și Carmen. Am împărțit cu ea haine, cosmetice, pentru că venise pentru câteva ore și a rămas peste noapte. Așa am mai câștigat o prietenă. Ne-am despărțit cu regret, știu că ne-ar fi însoțit pe tot traseul…

(va urma)

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *