Emoții de start

Ziua de START!

Am gândit, planificat și vizualizat ziua și momentul în sine mai bine de jumătate an. La ora 7 și 15 minute m-am trezit fără ceas, Raluca, ochiul de vultur în acest proiect, autoarea mateialelor “behind the scenes” și colega mea de cameră pentru 22 de nopți simte că m-am trezit și mă întreabă: “ai emoții”. “Nu, zic! Doamne, mă gândesc, ce mi se întâmplă? Parcă sunt din alt film”, dar constat că așa mi se întâmplă de fiecare dată în momentele cheie ale vieții.

Dimineață ora 9, la Ferma Rotunda deja era agitație. După micul dejun asigurat de gazde, echipa începe să pregătească cadrul pentru ședința foto și filmarea startului. În mod normal toată această cascadă de evenimente ar fi trebuit să mărească emoțiile. Priveam cu detașare, ca și când “cărțile erau făcute”. Mă uitam în jurul meu ca la un film, făceam ascultătoare ceea ce mi se cerea și nimic nu mă mișca pe interior. Aveam totuși o nerăbdare. Să întorc odată cheia tractorului și să pornesc la drum. Toată lumea era pe poziții. O doamnă de la fermă pe care nu o mai văzusem, să fi fost de la bucătărie sau secretariat, vine și se urcă pe scara tractorului. Își face un selfie cu mine. Zâmbesc cu drag și contribui la imortalizarea amintirii ei cu mine. Afară, soțul și băiatul meu așteaptă și ei nerăbdători. Văd că drona lui Bogdan Tudor de la AGRO TV stă în aer destul de aproape cât să surprindă forfota din jurul evenimentului. Se strânseseră steagurile de la Groupama și Arbos, doi dintre partenerii noștri. Familia Ciocan, îmi zâmbea de pe gazonul din fața fermei. Drona noastră este și ea ridicată de Rafael. Romi, era deja pe pozitie, la poarta fermei să surprindă cadrul din alt unghi. Raluca mai fixa ultimele detalii. Claudiu, Panait și Puiu așteptau nerăbdători la volanul mașinilor portocalii de la SIXT, cu care ne deplasăm în traseu. Priveam cu atâta satisfacție și bucurie! Îmi spuneam, asta îmseamnă fericirea. Căutam definiții, cuvinte multe, dar mintea mi-era goală, lucra doar inima. Pe interior probabil că strălucea un curcubeu de emoții. În timp ce căutam din priviri semnalul de start încercam să îmi justific starea asta de detașare și nivelul de emoții ușor de gestionat. Eram acolo, dar parcă priveam de sus, fantastică dedublarea! Mi-am dat seama că sunt un personaj dintr-o scenă deja programată, gândită și planificată peste mine. Doamne, o lume nevăzută aranjase totul! Iar eu trăiam clipa.

Am văzut mișcarea mâinii care dădea semnalul de start, motorul era deja pornit, îl aud și pe Gelu, reprezentantul Arbos, care mă însoțea pe scaunul de copilot – HAI!. Revin în prezent cu toate simțurile și apăs cu forță ambreiajul. Pornesc de pe loc cu zâmbetul pe buze, simt iubire pentru toți oamenii României, mă inunda un sentiment fantastic. Vă povestesc cum a fost și dumul însă acum trebuie să mă pregătesc de o nouă zi. Expediția continuă!


Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *